A plaid tailored jacket for PR Sewing Bee round 3

I’m still burnt out after making this in 9 days (mostly evenings), 2 of which were spent on fitting the pattern, but I wanted to share it because I’m extremely proud of it.

There are many details in my PR review so I won’t bore you with more text, even though I could probably write at least 2 lengthy posts about this week.

2 bound buttonholes – one of them is almost invisiblle

Perfectly matching pocket flap

Almost perfectly matching welt

I underlined the bias cut velvet collar with a piece of interfaced light cotton

Insides before lining

Inside out – satin silk lining from the cloth house sale – £4/m

aligned horizontal lines

aligned vertical lines

Could’ve done better on the back

I absolutely love it!

I hope I get through to the final round (will find out tomorrow) and the last challenge is a pair of trousers. I’ve had a gorgeous pair of Burda (again!) jeans on my list for 2 years. 😀

Advertisements

A spotty JJ for PR sewing bee

A few weeks ago the new PR Sewing Bee contest was announced and I decided to join. I don’t remember why I didn’t enter last year, but I did watch it and it seemed like a lot of fun. Contests and challenges are big motivators for me, so this year I say ‘Bring it on!’

The first round challenge started yesterday and I did not expect a fitted blouse as the first project. They are supposed to get more complex every week, so I wonder – will a tailored jacket be the last challenge? 😀

I am going to make another BurdaStyle JJ – I’ve made it before and it fits nice. I am a little rounder than last time I made it, but I’ve made it with seam allowances a little larger than 5/8 last time and I am making it with 3/8 SA this time. There are 6 vertical seams adding up to a total difference of 3 inches, enough to fit with 1.5-2 inches of ease around the bust.

The fabric I chose is a very light satin backed silk crepe – it was a gift from a lovely friend I met online and then in real life (Servus, Olga!). I starched it to make cutting and sewing easier. It didn’t transform into quilting cotton, but it is easier to handle after starching. I don’t think the stand collar would look good in this fabric, I lowered the neckline and I will bound it with bias. The neckline is now 2 cm wider, 1 cm lower in the back and 11 cm lower in front. Somebody tried it before me successfully so I can be sure it will look nice.

I was going to make ‘real’ french seams, but I couldn’t sew the fabric with a narrow 1/4” seam allowance without it shifting under the presser foot. I am now slowly going through all the seams fake frenching them.

I want to have no visible seaming on the right side of the blouse, a lot more hand sewing will be needed  – fixing the bias on the back of the neckline, the same for sleeves (I’m not making cuffs) and invisible rolled hem. But I am on holiday and we have to stay around the house, so I have plenty of time for that.

The buttonholes will show though, not sure what I can do about that. I could’ve done loops, but I didn’t think of them early enough and now it’s too late. I have these dainty bobble buttons in red and light purple, I’m not sure which ones I’ll use yet. None of them matches perfectly, but there’s no way I can get to a haberdashery before the challenge closes. I might change them after.

Are you doing this? You can join anytime before the challenge closes on September 7th.

Peacockish

The title describes not only my skirt, but myself as well. I strutted this skirt last weekend with a peafowl worthy attitude.

I bought 2m of this fabric from Goldhawk Road at the sewing meetup. I thought 2m would be enough for a maxi skirt in my size, but I should have paid more attention when drafting the skirt pieces. I almost didn’t have enough for the waistband, I had to sew 3 pieces of fabric together to have enough. The bias seam line is not my idea.

Pieced waistband sewn on the bias to avoid bulk

I searched for inspiration online, trying to find a maxi skirt that wasn’t just a gathered rectangle. I initially thought of using the skirt panels from Anna but I didn’t want to have so many vertical seams, even though they wouldn’t be very visible in this print. I started going through my patterns/Burda magazines to see what I could use and in the February issue of Burda there was this skirt that looked a bit lot (can’t decide) like Gabriola.

I used the top panels from this pattern and drafted the bottom panels myself. I basically draw a straight skirt starting with the Burda panels as the top of my skirt, cut them at the diagonal lines and then I slashed and spread the bottom panels making them as wide as my fabric was. I added a bit to the length just to make sure it will be long enough. I forgot I needed a waistband too!! That is why i ended up piecing the waistband and in the end I had to remove 7 cm from the bottom of the skirt 😦 . And that was not my only mistake. When I bought the fabric and as I was drawing the pattern, I kept remembering myself to cut everything in one direction, with the feathers going top to bottom. Guess what? I cut my front the other way around… I was so upset, I almost didn’t want to go on with the skirt. But after 2 days of agony I finally decided that it’s not SUCH a big problem and it’s not really that visible either.

But I still felt that I needed to make up for all the mistakes somehow. I’ve recently re-stumbled upon one of Susan Khalje’s videos for Threads magazine where she is talking/showing techniques for building waistbands. I decide to give the 4 layers+ ribbon waistband a try – my fabric was light enough to handle this kind of treatment.

I decided to try other couture techniques as well, so I went ahead with the snap (popper) and hook and thread bars for closure, fell stitched waistband and lining, hand picked zipper, catch stitched seam allowances and 4 point loops for hanging the skirt. I don’t think i forgot anything, this should be it 🙂

I lined the top panels with a cotton silk lawn. It’s very light, but in combination with the main fabric it should be enough to hide my underwear. 🙂

Unfortunately this lead to some puffing in the back, I think the lining is slightly shorter than the shell and there is some bulging at the bottom of the zipper, I need to trim the seam allowances in that corner. There are a lot of seams that meet there. I’ll try to steam press it after trimming, I hope it will get better. I will need to take another round of photos, as I wasn’t able to see this problem before. My mirror must be deceiving 🙂

Oh, there is one more thing I wanted to say about the thread bars – if you decide to use them – sew them tightly, they get looser with wear. I let them a bit loose and they have stretched more.

I am very happy with the ribbon waistband – it springs back flat after sitting, something that doesn’t always happens with an interfaced waistband.

And that’s my Scout, in case you’re wondering. I don’t think there’s much wear left in it, it’s been on a “at least twice a week” program for many moths now. I’m finishing this post and I’m going to cut two more. 🙂

Have a nice sunny Sunday everyone! 🙂

I am sorry Megan Nielsen

A while back I was looking at Kelly skirts around the web (there are so many versions of this skirt, in so many fabrics) and I found this image:

Brumby and Kelly by Megan Nielsen

Brumby and Kelly by Megan Nielsen

I love Kelly, but Brumby won my heart instantly. So I kind of recreated it.

Ok, maybe recreate is not the perfect word.

Shamelessly copied it might be a better description.

I used a cotton twill and I had to iron the s**t out of those gathers, otherwise I would have had an umbrella, not a skirt. 🙂

The top stitching is not visible, and I did a pretty good job this time. Some bright pink would’ve been nice. Next time.

I hand pick the zip in almost every dress I make, but this was the first time I tried it on a skirt. See how my sewing vocabulary’s changing since I moved to London? The zipper is now a zip 🙂

And I sewed the waistband by hand, just because.

So, I am sorry Megan Nielsen for copying on of your skirt. I promise to buy the pattern if you ever release it. I hope you will forgive me. 🙂

 

Anna are rosii

M-am laudat saptamana trecuta ca mi-am facut o Anna rosie pentru petrecerea de craciun a companiei. V-o arat imediat, dar mai intai sa va spun ce greu a fost 🙂

Mai intai m-am ratatcit cand m-am dus dupa materiale. Am plecat intr-o pauza de masa spre Goldhawk Road, 40-50 de minute faceam pe drum dus-intors, deci am zis ca am maxim 25 de minute sa caut material. Dar cum am pierdut 40-50 de minute doar la dus, pentru ca am tot mers pe strada gresita, am ajuns la magazine deja stresata si grabita, asa ca am cumparat primul material rosu, fluid si nu prea scump care mi-a iesit in cale. Era cam subtire si transaprent, asa ca a trebuit sa cumpar  si captuseala. Asta a fost cu fix o saptamana inainte de petrecere.

Inca nu aveam tiparul, am lalait-o pana vineri si m-am dus la o mercerie care ar fi trebuit sa aiba toate tiparele By Hand London. Dar, surpriza, nu o aveau pe Anna. Asta era tot intr-o pauza de masa, si merceria nu era foarte aproape de munca. Dar era aproape de un rest de Banksy, acoperit acum cu o placa de plexiglas.

Banksy pe Essex Road

Fiind vineri si petrecerea peste mai putin de o saptamana, trebuia neaparat sa cumpar tiparul ca sa pot lucra la rochie in weekend.  M-am uitat pe site-ul By Hand si am vazut ca si Anthropologie le vinde tiparele. Lucrez aproape de un magazin, asa ca am tras o fuga pana acolo inainte sa plec acasa. Si surpriza din nou… nici acolo nu era. Mai era o singura mercerie in Londra care trebuia sa aiba tiparul, cam la o ora de casa mea. Ca sa nu ma duc degeaba, le-am trimis un mail sa intreb daca au tiparul in magazin, si in sfarsit supriza a fost una placuta, raspunsul a fost da. 🙂 Sambata dimineata l-am plimbat pe Sebi cu autobuzul pana in  West Hampstead. Lui Sebi ii place cu autobuzul.

In ciuda vicisitudinilor, am razbit si iata rezultatul:

Sebi m-a ajutat sa scot tiparul

Dar de restul m-am ocupat singura. A mai incercat el sa-mi regleze tensiunea atei si sa modifice putin tiparul prin metoda sfasierii :), dar in mare am lucrat singura.

Am taiat materialele cu foarfeca zig-zag, captuseala am cucust-o normal, iar la materialul de baza am cusut peste tot “frantuzeste”

Cred ca am cipit mai mult de 1,5cm in rezervele de coasere cand am cusut frantuzeste, pentru ca rochia e putin mai fixa decat captuseala 😦

Fermoarul l-am cusut mai intai de mana, sa scap de “cocoasa” care iese cand se intinde materialul. Am cocasa la mai toata rochiile, desi am intarit rezervele pe care am cusut fermoarul. De data asta a iesit perfect.

Anna nu m-a imresionat la inceput, dar vazand rochia pe multe multe bloguri pe care le urmaresc, a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. Mi se pare ca modelul asta vine bine pe oricine. Si eu mai am una aproape gata, una mai de toata ziua 🙂

Am purtat rochia cu un body de spandex, sa evit liniile de la lenjerie si sa-mi stranga putin burta, dar data viitoare sigur o port fara. Body-ul s-a adunat in talie si mi-a starns putin bura, dar mi-a strans foarte tare si pieptul, care zici ca nici nu e.

Unde-i? Nu-i.

Ma rog.

Colege pe care nu le cunosteam (bine, nu cunosc oricum foarte multe) m-au oprit sa-mi spuna ca le place mult rochia mea. 😀 Adevarul ca se misca foarte fain. Am incercat sa fac cateva poze in mers, dar pozele sunt facute cu telfonul si au iesit mai toate foarte in ceata.

Un sacou dungat pentru cel mai fain baiat (I)

Ha! Cel mai fain baiat de 2 ani de la mine din casa adica 🙂

La nunta la care am fost in rochia galben cu mov l-am luat si pe Sebi pentru cateva ore. Sacoul lui l-am terminat in ziua nuntii – si am avut noroc ca nunta sa inceapa abia la 4. 🙂

Cand acest sacou era inca doar un plan, ma plangeam pe forumul Lucru de mana ca nu gasesc bumbac creponat in Brasov.  O colega de forum din Bucuresti foarte draguta si foarte amabila avea 2m cumparati si s-a oferit sa mi-i trimita. Multumesc, Ioana!

Bumbacul avea dungile pe orizontala, asa ca am croit toate piesele pe firul de batatura. Am dublat apoi fiecare parte cu o testuta tare de dumbac taiat pe fir drept, pentru forma si tinuta. Dublura asta a fost suficient de rigida si nu am folosit alte metode de intarire a fetelor. Pentru maneci am dublat doar partea de sus, sa se aseze bine capul manecii, iar restul manecii a fost dintr-un singur strat. M-am gandit ca e mai comod la purtat asa.

Sacou

Am inceput sa cos dublura de mana, aproape de linia de coasere.

Sacou

Dar mi-am dat seama ca oricum am prea putin timp si am continuat sa cos dublurile la masina.

Sacou baieti

In caz ca va interesa, am gasit camera. 🙂 Acum inca mai astept poze cu Sebi de la nunta, imbracat in sacou. Sau sa ii fac altele?

Update: Vezi sacoul aici

Butterick 5605

Cam de doua luni incoace am lucrat intens la 2 proiecte – o rochie pentru mine si un sacou pentru Sebi. Ambele le-am planuit pentru o nunta la care am fost pe 8 iunie. Le-am terminat la limita.

Fundita de la spate m-a atras la tipar, problema e ca nu am cum s-o leg. Cand am purtat-o, am plecat cu un nod la spate, iar cand am ajuns la eveniment am rugat o domnisoara indemanatica sa ma ajute 🙂 (domnisoara indemanatica, daca citesi, trimite-mi pozele cu Sebi in sacou 🙂 )

Butterick 5605

Din pacate, camera mea foto a decis sa plece, nu stiu unde, probabil unde s-au dus si suzetele lui Sebi si nimeni nu le-a mai vazut de atunci. Asa ca va arat niste poze proaste, facute cu telefonul. Cine stie ce pauza as face pe blog daca as astepta sa gasesc camera 🙂

Butterick 5605

Butterick 5605

Am folosit tiparul Butterick 5605, pe care l-am cumparat mai la inceputul anului, nestiind exact cand o sa-l fac. Am scos marimea 12 dupa ce am masurat tiparul, pentru ca daca m-asi fi luat dupa recomandarile de pe plic ar fi trebuit sa scot 16 sau 18. Am facut o proba si a trebuit sa fac urmatoarele ajustari:

  • am scos 1 cm din talie
  • am cambrat putin, max 0,5 cm pe fiecare “princess seam” fata si spate
  • am eliminat cate 2 cm la centrul spatelui, exact unde se termina fermoarul; am trasat noua linie a spatelui de la acesti 2 cm mutati spre interior in partea de sus, pierdut spre talie, astfel incat talia sa ramana cu aceeasi dimensiune
  • Nu am dublat partea de sus, pentru ca materialul este gors; in schimb am facut dubluri (facings)
  • am scurtat fusta cu 15 cm.

Citisem cu putin timp in urma pe mai multe bloguri despre fermoare cusute de mana si am zis sa incerc si eu. Am folosit tutorialul lui Tasia (daca nu e nume romanesc, oare pot sa zic Tasiei?). A fost foarte usor de controlat materialul si de potrivit linia taliei si capetele de sus. Nu am o poza de aproape a spatelui, dar aceste linii sunt potrivite perfect :). Cred ca e mai greu sa potrivesti cand cosi de masina. Si in plus, mie imi place sa cos de mana, si pot coase si cand doarme Sebi. Cu masina mi-e teama sa nu-l trezesc.

Butterick 5605

Si inca un plus pentru fermoar cusut cu mana la acest model: cutele din talie la spate se intalnesc chiar pe linie de mijloc spate, stfel incat sa ascunda putin cusatura fermoarului. Daca as fi cusut fermoarul cu masina ar fi trebuit sa intrerup linia de coasere cand ajungeam la talie si sa o repornesc sub talie si in acelasi timp sub cute. Deci oricum ar fi trebuit sa cos de mana mai intai, ca sa nu trag aiurea de material cand ridicam pensele.

Butterick 6505

Fermoarul l-am cusut joi noapte, inainte de sambata cu nunta. Rochia intreaga, cu fermoar inclus am imbracat-o prima  data samabata, inainte sa plec la nunta :). Nu am avut chef inainte, si nu eram nici stresata de cum o sa vina pentru ca facusem mai intai o proba.Image

Una peste alta, rochia nu a fost foarte greu de cusut, desi imi era putin frica de punctele acelea ascutite de la bust de care se plangeau multe fete pe patternreview. Tot la ele am gasit instructiuni scrise si video foarte explicite.

The couture dress: aproape de prima proba + home made wax tracing paper

In cursul de pe Craftsy, Susan Khalje copiaza tiparul pe muslin cu ajutorul unei foi mari de “waxed tracing paper”. Adica un fel de indigo mare, nu neaparat de culoare indigo :), ea foloseste o foaie rosie. Din comentariile de la curs, se pare ca aceasta hartie de copiat se gaseste destul de greu chiar si in US, deci nu mi-am facut sperante ca o sa gasesc asa ceva la noi.

Wax tracing paper from A Fashionable Stitch shoppe

Wax tracing paper from A Fashionable Stitch shoppe

Am cumparat un carton mare, chipurile A0, si 8 foi de infigo albastru. Am lipit foile de indigo pe carton cu banda dublu adeziva, iar cartonul s-a dovedit a fi undeva intre A1 si A0, pentru ca au incaput numai 4 foi intregi A4 si inca niste bucati.

Home made wax tracing paper

Home made wax tracing paper

Recent am gasit hartie de asta smechera de care nu au americanii la noi in tara!!! Poti sa crezi? Am sa cumpar si eu curand, am si niste tipare in wishlist 🙂

Hartie de copiat Burda

Hartie de copiat Burda

Cu hartia de copiat pregatita, am mai facut cativa pasi timizi spre rochia mea couture. Am taiat piesele tiparului si am marcat cu rosu linia de coasere. Spre deosebire de tiparele Burda, tiparele la plic vin cu rezerva de coasere inclusa. Fapt care m-ar bucura in mod obisnuit, dar Susan explica in curs ca e important (si logic) sa vedem linia de coasere cand facem proba si sa facem ajustarile in functie de ea.

Linia de coasere marcata cu rosu, la 5/8″ fata de marginea marimii 10

Pentru a copia tiparul pe material m-am folosit de o rotita zimtata dintr-un set de la Lidl. Am marcat conturul fiecarei piese, toate semnele de  imbinare, si bineinteles directia firului drept. Pense nu exista, ca le marcam si pe ele. 🙂

Rezultatul este multumitor. E o metoda foarte rapida de a copia tiparele. Va trebui sa am grija sa marchez mereu dosul materialului. Desi cred ca iese la spalat albastrul asta, spre deosebire de hartia cerata, despre care am citit ca lasa urme permanente. Si chiar daca materialul era alb, pe el nu a ramas nicio alta urma de albastru in afara de liniile trasate de mine.

Dupa ce am copiat tot, am desprins tiparul de pe material, pastrand in continuare piesele prinse in bolduri. Cu partea “marcata” in sus am trasat din nou toate liniile, ca sa transfer marcajele si pe partea de dedesubt.

Urmeaza sa cos rochia de proba si sa fac ajustarile necesare. Sper sa nu fie prea multe. Dupa ce voi fi multumita de modul in care se aseaza rochia pe mine, va trebui sa transfer toate marcajele de pe bumbacul asta alb pe dublura. Pana atunci trebuie sa gasesc o solutie, pentru ca dublura mea e o culoare inchisa. Am auzit ca Burda face hartie cerata de copiat si pe alb si galben. Sper sa ma ajute prietenul meu Google sa gasesc o sursa in Romania. Poate cei care au rosu si albastru au si alb/galben, am sa cercetez problema :).

Edit: Au si alb/galben, deci urmeaza o comanda curand.

Pana acum am petrecut 4 ore pentru acest proiect, timp in care au intrat:

  • decupat tipar
  • calcat tipar
  • calcat material
  • marcat linia de coasere
  • prins tiparul de material si taiat fiecare piesa
  • marcat tiparul pe material cu indigo

The couture dress – materiale

La aproape 4 saptamani de cand am cumparat cursul The couture dress a ajuns si tiparul la mine. Acum am tot ce imi trebuie sa ma apuc de lucru.

Conform cu ce povestest tanti Susan, pentru o rochie couture este nevoie de cel putin urmatoarele 4 materiale:

  • muslin – aka materialul pentru incercare. Eu am cumparat un bumbac, sifon cred, lat de 220 cm. Nu este tocmai ok, pentru ca materialul de incercare ar trebui sa se apropie cat mai mult ca structura de materialul de baza. Dar oricum vreau sa mai fac modelul asta de rochie in viitor si din materiale tesute, iar daca iese proba cu tesut, sigur vine bine si cu jerse.
  • materialul de baza. In cazul meu un jerse de lana usor impaslit.
  • underlining – dublura pentru materialul de baza. Aici neaparat trebuia sa fie tot ceva elastic. Organza de matase este materialul cel mai folosit in acest scop, dar nu stiu de unde as putea sa cumpar. Am gasit ceva in magazinele cu materiale pentru rochii de mireasa, dar la niste preturi astronomice. Urmatoarea optiune era sa folosesc un batist foarte fin taiat pe bie, pentru elasticitate. Dar pana la urma am gasit, din fericire, un material usor elastic cu matase, Nu e tricot, e tesut cu elastan, dar isi va face treaba. Sper 😐
  • captuseala. Eu voi folosi din nou matase naturala. Daca tot voi munci ore nenumarate la aceasta rochie, sa o port cu placere.

Dublura (underlining) are rolul de a stabiliza materialul de baza, de a ascunde rezervele cusaturii cand lucram cu materiale subtiri, de a reduce sifonarea, si mai ales, de a ascunde cusaturile de mana, care sunt atat de folosite in couture. Dublura ascunde lenjeria de sub o bluza/pantalon/rochie din material deschis la culoare. Dublura intareste un material prea delicat, cum ar fi broderia pe tulle. Fiecare piesa a tiparului e taiata atat din materialul de baza cat si din dublura. Acestea doua sunt cusute una de alta si vor fi tratate de acum inainte ca o singura piesa.

Ati observat probabil ca materialele alese de mine sunt naturale, sau cat mai aproape. Nu bag mana in foc pentru componenta lor 100%, pentru ca nu am vazut etichetele producatorilor. Dar au trecut toate cu bine proba focului.  Jerse-ul de lana e in stanga sus, dublura e in dreapta, verdele cel mai inchis, iar captuseala este cea de jos, verde olivo-mustar.

Si tiparul:

V8648 Misses’ Dress

Eu voi face modelul C, cu manecile putin mai lungi, si cel mai probabil si cu decolteul spatelui mai ridicat. Susan face si ea aceasta modificare in timpul cursului. Iar motivul ei m-a convins si pe mine – manecile unei rochii atat de decoltate si in fata si in spate vor cadea mereu de pe umeri.  Bucata de material de pe omoplati va tine manecile la locul lor.

Conform masurilor de pe plic, eu ar trebui sa scot marimea 12-14, ceea ce mi se pare imens avand in vedere hainele din US pe care am mai pus mana. Voi masura direct pe tipar si cel mai probabil voi scoate 8.

Data viitoare va voi arata cum scoate Susan tiparul, si poate o sa fie si proba gata! 🙂

The couture dress: introducere

In 2008, de Craciun, mi-am facut cadou o masina de cusut. Oferta nu era atat de generoasa atunci ca acum, in afara de Brother si Singer nu gaseai nimc. Sau nu stiam eu de ele. Acum poti alege intre cele doua plus Bernina, Janome, Elna si chiar Silvercrest de la Lidl, daca ai bugetul mic :). Buget mic am avut si eu acum 4 ani si mi-am luat o masina Brother LS 2125. Adica cea mai ieftina pe care am gasit-o atunci.

Brother LS 2125

Brother LS 2125

Inca mai cos cu ea, ne-am obisnuit sa lucram impreuna :), dar intre timp mi-am luat si o masina de surfilat. Tot Brother, nici aici nu am avut atat de multe optiuni, poate doar uzate. Acum exista pe piata mai multe modele, de la mai multi  producatori.

SINGER 160 Limited Edition

Cat de frumoasa si mai mult ca perfecta poate sa fi aceasta masina!

Masina de cusut am luat-o pentru ca am vrut sa fac genti. Mi s-a pus pata si mi-am luat masina. Prima geanta a iesit chiar mai bine decat ma asteptam si a ajuns undeva la Buzau, parca. Sau o fi fost Bacau? Poza nu e minunata, nu stiam de astea atunci 🙂

Prima geanta, primul proiect

Prima geanta, primul proiect

Dupa ce am mai facut cateva genti, m-am gandit sa trec la haine. Plina de entuziasm, am ales un tipar de fusta cu 11 piese de tipar!!!! Esec total. Daca va intrebati ce e cu atatea semne de exclamare, sa stiti ca 11 e foarte mult.

Kasia - BurdaStyle

Kasia – BurdaStyle

O persoana inteleapta ar fi inceput cu o fusta dreapta, cu maxim 4 piese. Nu eram inteleapta. Dovada – am continuat cu un sacou din jerse dintr-un Burda 2009. Sacou – piesa vestimentara foarte complicata. Jerse – material elastic cu care nu aveam experienta (de la genti adica) si care facea ce voia el. In special sa se intinda. Ca doar de aia era elastic. Urmarea a fost ca am abandonat cusutul pentru aproximativ un an. De atunci si pana acum am facut ceva rochite, fuste, bluze, pantaloni, si chiar doua paltoane. Poti vedea multe dintre ele pe profilul meu de FB sau BurdaStyle.

facebook         

Acum ma simt pregatita sa trec la nivelul urmator: tehnici couture. Ochisem un curs pe Craftsy de ceva vreme si l-am prins la super reducere – 20$.

The Couture Dress with Susan Khalje

Tanti Susan e expert in couture si preda mai multe cursuri in US. Unul dintre ele, la care visez sa particip, este The Classic French Jacket.

Va urma 🙂